Marco Baratto: Iată cine au fost românii din armata lui Garibaldi

Marco Baratto, autorul unei cărţi pe tema participării românilor la Risorgimentul italian, ne oferă mai multe detalii despre legătura românilor cu Garibaldi.
Marco Baratto, ce a sărbătorit Italia pe 17 martie?
«Pe 17 martie se sărbătoresc 150 de ani de la proclamarea Regatului Italiei, în 1861. În acel an lipseau încă părţi din unitatea Italiei, lipseau Veneţia, provincia Mantova, care au intrat în 1876, lipsea oraşul Roma, care intra în 1870, apoi Trieste şi Trento care s-au unit în 1918. Se sărbătoreşte oricum prima împlinire a unităţii naţionale."
Cine au fost artizanii acestui proces de unificare?
«Garibaldi a fost artizanul militar, iar omul politic a fost primul ministru al Regatului Sardiniei, contele Cavour. Trebuie spus că în aceeaşi perioadă a apărut primul embrion al statului român - în 1859, odată cu Unirea Principatelor Române, care a fost susţinut într-o manieră forte de Cavour. El a fost unul dintre cei mai buni avocaţi ai cauzei româneşti în 1856, la Congresul de la Paris care a urmat războiului Crimeii. Şi Mazzini îi considera pe români importanţi, ca o punte între civilizaţia latină şi popoarele slave.»
În cartea dumneavoastră vorbiţi de participare românească la luptele date pentru unitatea Italiei. Cine au fost aceşti români?
«Să spunem că în primul rând mulţi patrioţi români care emigraseră în Piemont şi au cerut azil politic. Mulţi făceau parte din armata sardă ca voluntari în războaiele Risorgimentului italian. Apoi românii care au luptat în 1849 în apărarea Republicii Romane. Şi în sfârşit, mica, dar semnificativa patrulă formată din români care a participat la expediţia celor 1.000
În lista oficială a celor 1000, publicată în Gazzetta Ufficiale din acei ani, nu apar români.
«Ei a fost încadraţi în legiunea ungară a lui Stefano Turr. Erau de naţionalitate română, dar aparţineau de acea parte a României care atunci făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, şi erau consideraţi unguri
Mai precis, câţi români au luptat atunci?
«Se vorbeşte de 70 - 80 de voluntari în armata sardă, apoi circa 30 au fost la Roma în 1849, şi circa 10 români în legiunea ungară a lui Stefano Turr. Erau încadraţi în legiunea ungară, dar erau sub comanda generală a lui Garibaldi. Şi apoi trebuie amintit cum românii din România sărbătoreau victoriile lui Garibaldi, cu mult entusiasm.»
Nimeni nu vorbeşte despre asta.
«Adevărat. În oglindă, nimeni nu vorbeşte în Italia de o figură importantă de atunci, Luigi Cazzavillan, născut în provincia Vicenza, care a luptat cu Garibaldi, şi care în 1866 a plecat în România. Acolo a fondat două ziare, Amiciţia Italo-română şi Universul. A participat ca voluntar în armata română şi a fondat spitalul italian şi şcoala italiană din Bucureşti. La Bucureşti i-au dedicat un parc, dar aici a fost uitată această mare figură istorică.»
Nu cumva exagerăm cu o coroană pentru români la monumentul lui Garibaldi?
«Nu, e un gest pe care eu îl apreciez mult. Poate se exagerează în sens opus şi nu se aminteşte suficient legătura românilor cu acele evenimente. Cuza a fost primul suveran care l-a felicitat pe Victor Emanuel al doilea, primul rege al Italiei Unite. Iar Italia a fost prima naţiune care a avut o ambasadă în Principatele Unite. Nici aceasta nu se reaminteşte. Este păcat, pentru că demonstrează cum cele două popoare sunt legate şi în această pagină de istorie
Au fost numai români? Nu au fost şi alţi străini în armata lui Garibaldi?

«Întotdeauna mi se pune această întrebare. Eu spun întotdeauna că Risorgimentul italian nu a fost un fenomen exclusiv, ci inclusiv, care a atras simpatiile multor naţiuni care aveau aceleaşi năzuinţe de unitate ca poporul italian. Problema este că de români nu se vorbeşte. Au fost de exemplu 40 de bulgari. Eu sunt reamintiţi la Gianicolo, însă românii, din păcate, nu. Ar trebui să fie acolo un loc şi pentru români
E mai cunoscut faptul că au fost români care au luptat în armata Italiei în primul război mondial?
«Nu este foarte cunoscut. Ar trebui să existe un monument care să amintească rolul pe care românii l-au avut în primul război mondial, înrolaţi în Legiunea română din Italia. Iniţial făceau parte din armata austro-ungară, fiind luaţi prizonieri de italieni. S-au oferit voluntari şi au format Legiunea română din Italia, care lupta cu propriul steag românesc, în cadrul armatei italiene. Erau trei batalione, în cadrul armatei a patra italiene. Au participat la bătălia decisivă din primul război mondial, de la Vittorio Veneto. Aş vrea să reuşim să punem la Padova o plachetă care să reamintească eroismul acestor ostaşi români în Italia.»
Sorin Cehan

Un italian care iubeşte România

Marco Baratto (foto), un italian din Lodi faimos deja pentru activitatea sa în favoarea comunităţii româneşti din Italia, a publicat o carte în care se face legătura între Revoluţia italiană din 1848 - Risorgimento - şi Independenţa României: "Il Cammino della Libertà – Il risorgimento italiano e l'indipendenza della Romania".
37 ani, funcţionar public, absolvent de Drept şi pasionat de istorie, este vicepreşedintele Asociaţiei "Dacia" din Bergamo şi membru fondator al mişcării "Europei per l'Italia". Cartea explică italienilor, cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a Unităţii Italiei, ce i-a împins pe Cavour, Mazzini şi Garibaldi să fie interesaţi de evenimentele prin care trecea populaţia actualei Românii.
"Istoria a unit mereu italienii şi românii. Pe lângă originile comune latine, cele două naţiuni au ajuns la unitatea lor cam în aceiaşi ani. Alexandru Ioan Cuza a fost primul om de stat european care a transmis felicitări în 1861 lui Vittorio Emanuele II cu ocazia proclamării Regatului Italiei", spune Marco Baratto.

CITESTE SI:


Commenti

Post popolari in questo blog

RE MICHELE DI ROMANIA :TESTIMONE OCULARE DEL SECOLO BREVE

Commemorati a Como i soldati transilvani della Grande Guerra

Commemorazione soldati transilvani a Como